"Vâlsan had in his brush, like nobody else, the soft sadness of the villages, the bitterness of the Romanian wind and rain, the authentic desolated yard, the sad strawstacks, the spread manure, the shadow in the heat; at Vâlsan the ground moans, whispers and gnash" Tudor Arghezi

• two of his paintings are shown in the Louvre collection.

"Winter country scene"

• oil on cardboard
• 34 x 24 cm
• 49 x 39 cm including frame

Price : 1300 Eur

semnatura (detaliu)

"Vâlsan avea în pensula lui, ca nimeni altul, tristeţea molatecă a satelor, amărăciunea vântului şi ploilor româneşti, ograda autentică dezolată, clăile triste de paie, băligarul răscolit, umbra din arşiţă; la Vâlsan pământul geme, oftează şi scrâşneşte" Tudor Arghezi

• două dintre pânzele sale se află în colecţia de la Luvru.

"Peisaj hibernal"

• ulei pe carton
• 34 x 24 cm
• 49 x 39 cm cu rama

Preţ : 1300 Eur

Bonus : la achiziţionarea tabloului primiţi şi publicaţiile ce conţin articolele despre pictor, redate mai jos.

Un articol insolit despre autorul tabloului şi implicit despre năravurile autorităţilor din acele timpuri (le veţi recunoaşte pe cele încă valabile şi azi... ) apărut în publicaţia "România Rurală" din 1-15 Martie 1916

În ziua de 18 Ianuarie a. c. s’a petrecut în comuna Ciumeşti, plasa Goleşti, Judeţul Muscel următorul caz:

Învăţătorul titular I. Marinescu Vâlsan, din com. Mălureni (Argeş), cunoscut în toată ţara prin talentul D-sale artistic, punând pe pânză toată poezia ţării noastre, a României Rurale, şi prin industria de teracotă, venia dela C.-Lung, unde căuta 2 elevi, ce-i fugiseră dela secţia olăriei.

Ca să nu mai facă cotitură mare prin Piteşti, şi cum îi place natura, a conceput planul să treacă dealul, care desparte Muşcelul de Argeş, spre satul său. Necunoscând tocmai bine poziţia, a întrebat pe cineva în tren asupra numirii dealurilor din faţă, şi, spunându-i-se că sunt în dreptul pădurei „Păuleasca“, care merge până’n apropiere de satul său, dânsul a renunţat la drumul, ce mai avea de făcut până la halta vecină, Gropeni şi s’a dat jos la Ciumeşti. A stat până s’a luminat bine în gară şi s’a dus apoi în satul Miceşti. Abia ajuns aci, vine în căutarea sa un acar de la gară, spunând că e chemat de şeful staţiei, că e bănuit ca spion. Ce se întâmplase?

Călătorul, întrebat asupra poziţiei, văzând graba cu care s’a dat jos la Ciumeşti, deşi avea bilet pentru Gropeni, a făcut vorbă în tren, şi unul mai iscusit, un fost portărel, a dat notă la Gropeni, că un individ suspect etc. etc. cu multe adause şi întortocheli, s’a eoborît la Ciumeşti. Şeful staţiei, voind să-şi facă datoria a trimis după el. Când vine acarul şi-l chemă, la opoziţia ce face omul, obiectând că e grăbit şi că e învăţător, se face zarvă printre săteni, se găsesc câţiva „buni români", cari îi aplică ceva ghionturi, până vine perceptorul Bucurescu. Acesta, om inteligent, văzând cu cine are aface, îl ia sub protecţia sa şi scrie şefului gărei, cum stau lucrurile, aşteptând rezultatul hotărîrei. După puţin timp primeşte dela acesta următorul bilet:

G. Ciumeşti în 18/1, 916.

D-le Bucurescu,

     Eu am avut o notă dela Gropeni, că, după declaraţia călă­torilor, aci s'a dai jos un domn suspect, îmbrăcat nemţeşte, cu căciulă formă ungurească, n’a putut să dea nici-o relaţie călătorilor, cari l-au întrebat, avea două colete în mână, că, fiind bănuit de străin, să-l cercetăm. Aici a spus la acari, în sala de aşteptare, că se duce spre Budeasa, că caută doi elevi fugiţi dela D-lui şi imediat ce s'a luminat de ziuă a plecat. Acarul Ticălie Mihai ne-a declarat, că nu prea pronunţă bine româneşte; din cauza în­tunericului eu nu l-am văzut; dar am trimis omul dupe el să-l urmăriască, să-l aducă la gară, sau să-l ducă la primărie, să-l cerceteze, dacă nu cumva este străin şi de nu are ceva suspect în pachete, cum se afirmă, în nota telegrafică din Gropfni; deci, stabilindu-se identitatea acolo, desigur puteţi a-i da drumul.

Semnează  şeful     gărei

(ss) ROMAN CARP

Se sfârşise încurcătura aci, când, ce se întâmplă? Vine şeful de post, jandarmul sergent-major Nicola Pavel (Mutat actualmente la Văleni (Muşcel). N. Red.) şi nici una nici două, „Hai la post", neţinând seamă de explicările perceptorului Bucurescu. Ducându-1 întâi la Primăria Miceşti, i-a făcut percheziţie, în faţa martorilor, şi, după ce n’a găsit nimic compromiţător la dânsul, în afară de 500 lei, l-a transportat la Postul Ciumeşti, acest jandarm girând ambele comune. Aci a trimis afară pe jandarmul ajutor şi, în 4 ochi, i-a spus : „E lată cu D-ta. Iese 100 de lei, să-ţi dau drumul? Altfel te trimit din post în post la C-Lung." La re­fuzul omului cinstit d’a da bani, jandarmul şi-a făcut gustul cu el, ţinându-1 în frig până s’a bolnăvit, zicând că statul nu dă lemne, ca să încălziascâ deţinuţii, şi, la cererea dânsului de a i se da o cărămidă să puie la pântece, i-a răspuns, că-i pune lanţurile de mâini şi de picioare. S’a rugat omul, cu cerul şi cu pământul, să sune la telefon, să întrebe Prefectura de Argeş asupra persoanei D-sale; în zadar i-a arătat de 10 ori carnetul de identitate, vizat la zi, nici n’a voit să ştie şi, după ce a vorbit la telefon cu Poliţia C.-Lung (auziţi hal de administraţie), care ar fi zis, că „După cele ce scriu gazetele trebueşte arestat", l-a pornit acolo.

Toate bune. Acest Domn Jandarm şi-a făcut datoria, se poate zice. Şefii au încruntat puţin din sprâncene şi au elibe­rat pe deţinut; dar cum rămâne cu libertatea individuală a noastră, cel puţin a oamenilor inteligenţi, cari umblăm la noi cu car­nete de identitate cu fotografie? Ce se face cu disciplina erarhică, că n’a raportat cazul la secţie şi la companie? Şi cum ră­mâne cu legea jandarmeriei, care spune că orce individ arestat se trimite la plasă? Aci stă chestiunea, pentru care am luat con­deiul în mână, că întâmplări ca acestea au loc multe în ţară.

Dacă jandarmul şef de post se conforma legei şi nu nesocotia autoritatea ad-tivă n'avea de cât să cheme la telefon pe Ad-torul Plăşei, pe D-l I. Ionescu, care urma să rezolve chestiunea şi cum acesta, în cazul de faţă, cunoştea bine pe D-l Marinescu-Vâlsan, îl punea în libertate, fără să mai fie adus la plasă. Oare, nu cred şefii jandarmeriei şi ai ad-ţiei, că libertatea individuală e un lucru sfânt şi că trebue menajată pe cât posi­bil şi că, subt pretextul simplelor bănueli, nu trebue să lăsăm s’o batjocoriască orce jandarm bucher şi necinstit? De ce s’a mai votat şi promulgat o lege, de care nu se ţine seamă în practică? Şi de ce se mai menţine, fără nici o autoritate, instituţia Admi­nistratorilor de plăşi ?...

Conducătorii trebue să aleagă, or cere jandarmeriei, să intre în lege, or ad-ţia ţărei — cel puţin noi ad-torii — ne dega­jăm de orce răspundere şi nu numai că spunem sus şi tare aceasta să se ştie; dar atât cât vom mai fi la postul nostru de onoare, ne vom face ecoul tuturor samovolniciilor de felul acesta, ce se vor petrece subt ochii noştri, în cuprinsul României Rurale.

Credem, că în timpuri turburi, ca cele ce se anunţă, se poate merge mai departe cu această stare de anomalie? Ce se mai alege atunci de libertatea şi averea cetăţenilor? O să ajungem, s’auzim la tot pasul: „Punga or te tai!“ Şi cum, cei cari ar me­rita să fie prinşi şi arestaţi oferă uşor punga, ce siguranţă şi or­dine putem avea în ţară ? O să vedem oamenii cinstiţi străgăniţi şi cei cu adevărat suspecţi şi periculoşi stricorându-se de colo-colo, la fel cu banii lor printre degete, lesne primitoare.

Cercetând pe cale particulară am aflat că jandarmul în ches­tiune nu e uşe de biserica şi chiar şefii lui îl cred capabil de or ce. De sigur, că în urma reclamei făcute, de cel în drept, îşi va lua şi pedeapsa. Dar ce foloseşte aceasta pentru îndreptarea, moravurilor? Acelaşi lucru se poate petrece mâine în altă parte. E timpul şi locul să ne întrebăm. Până când cu această stare? Şi, când remediul e aşa de uşor — un sever control administra­tiv — de ce nu se pune în practică, sau, mai bine-zis, de ce nu se doreşte sincer de cei de sus, că aci e tot misterul.?.. .

Ad-tor de Plasă

Important note:

All the prices in this page are valid for direct sales between the seller and the buyer, in Bucharest, Romania and does not include any expedition costs or any taxes due by the buyer. All these will remain in the buyer's costs.

Precizări :

Toate preţurile din această pagină sunt valabile pentru vânzare directă între vânzător şi cumpărător, în Bucureşti, România şi nu includ nici un fel de eventuale costuri de expediţie sau taxe. Toate acestea rămân în sarcina cumpărătorului.

Aceasta este o pagină personală, cu obiecte personale, nu un magazin, deci NU fac achiziţii sau evaluări.

Contactaţi-mă doar dacă sunteţi interesat de a achiziţiona dintre obiectele prezentate.

Contact:

phone : 0314044931; 0722 238 138; 0770 262 796

e-mail